Despre 2020

Hello dragilor! Astăzi m-am gândit să înșir toate sentimentele acumulate in anul ce tocmai a trecut, să vin cu vibe bun, să îmi scriu mie, dar și celor care mi-au fost alături in tot parcursul pe care l-am avut până acum in online. În fiecare an am scris câteva rânduri despre ceea ce s-a întâmplat in viața mea, despre lecțiile pe care le-am învățat și despre lucrurile bune pentru care sunt mulțumită, însă niciodată nu le-am împărtășit cu nimeni. Le-am scris, le-am conștientizat mai mult sau mai puțin și le-am păstrat pentru mine, însă de data aceasta este totul diferit. Mă simt liberă aici și pregătită să împart cu voi toate gândurile mele, așa că acest articol va fi unul cum poate rar veți mai găsi la mine pe blog.

Ce a însemnat 2020 pentru mine?

Ultimul an m-a învățat cea mai importantă lecție, am descoperit adevăratul sens al vieții, al îmbrățișărilor, al momentelor petrecute împreună. Deși teoria o cunoaștem toți foarte bine, anul 2020 m-a făcut să conștientizez mult mai mult faptul că lucrurile materiale nu contează, nu te fac nici mai puternic, nici mai fericit. Am învățat că nimic nu este pentru totdeauna, am învățat să mă bucur de tot ceea ce am in jur, căci in câteva secunde totul poate să dispară. Mi-am dat seama că înainte eram atât de fericiți și nemulțumiți in același timp. Aveam totul și ne doream și mai mult. Eram cu adevărat „bogați” și nici nu ne dădeam seama.

Îmi place să fac o retrospectivă la sfârșit de an și să bifez toate reușitele din perioada respectivă și deși 2020 a părut un an in care nu s-au întâmplat prea multe, eu am reușit să mă schimb cel mai tare, am reușit să evoluez mult mai mult decât in alți ani. Am luptat mai mult pentru visul meu, am fost mult mai atentă la ceea ce vreau să fiu decât la ceea ce vreau să am. Am devenit mai apropiată de oameni, dar de la distanță, am creat o punte solidă intre noi, care va rezista mult timp de acum încolo. Mi-am dat seama cât de importantă era o strângere de mână, o întâlnire cu familia, cu prietenii. Am învățat că e mult mai plăcut să ne îmbrățișăm sufletele decât trupurile, că un „Bună, ce faci? ai nevoie de ceva?” nu este doar despre lucruri materiale.

Anul 2020 mi-a adus o putere interioară imensă, răbdare și o capacitate de adaptare incredibilă, însă cel mai important lucru pe care l-am învățat este că nu există nimic mai important decât a fi sănătos, a iubi, a trăi și a avea familia aproape. Am reușit să elimin din viața mea persoane care nu se mai regăseau, am reușit să îmi păstrez lângă mine doar ceea ce contează, am învățat să ii iubesc mai mult, să ii prețuiesc mai mult. Am învățat că o vorbă bună spusă la momentul potrivit, iți poate schimba starea de spirit. Am învățat că lucrurile făcute in liniște te fac mai fericit.

Sunt rac, iar dacă cunoașteți caracteristicile acestei zodii știți deja că nu suntem adepții schimbărilor. Nouă ne place stabilitatea și recurgem la a face schimbări doar dacă ne simțim forțați de anumite situații. 2020 nu mi-a dat de ales, nu mi-a oferit timpul necesar să mă pot gândi cum ar trebui să procedez sau cum mi-aș dori. M-a pus într-o situație la care a trebuit să mă adaptez. Mi-am creat un drum pe care l-am pietruit cu multă răbdare și încredere și despre care nu știam unde va duce, dar am sperat că totul va fi bine. Dacă inițial totul era nesigur, pe parcurs mi-am dat seama ce am de făcut și m-am adaptat tuturor condițiilor. Am reușit.

Cine sunt eu?

2020 m-a ajutat să mă regăsesc, m-a ajutat să îmi răspund mai clar la întrebarea „Cine sunt eu?”, dar nu in totalitate. Probabil nu voi afla niciodată, dar mă bucur de viață și o trăiesc așa cum simt, fără reguli și fără să cântăresc prea mult lucrurile. Cel mai sigur nu sunt singurul om de pe planetă care se întreabă asta, iar această pauză de la activitățile cotidiene ne-a ajutat să realizăm că ne pierdusem demult de drumul principal, pe care pornisem la început, ne pierdusem printre dorințele celorlalți, responsabilități, griji și obligații, frici și neputințe.

Majoritatea am avut parte de un moment de respiro in care efectiv nu mai conta ce cred ceilalți despre noi, cum să reușim să le facem pe plac și ce să facem mai bine să demonstrăm cine suntem noi. Am reușit să ne exteriorizăm intre cei 4 pereți ai casei, am învățat să ne privim așa cum suntem, am descoperit in noi afecțiune, grijă și liniște pe care le pierdusem demult in forfota vieții.

Nimic nu ne aparține, doar timpul este al nostru

Pentru mine acest an care tocmai a trecut a venit la pachet cu multe reușite, pe plan personal. Simt că am învățat multe, că m-am apropiat mai mult de mine, că am avut mai mult timp pentru mine, pentru cei din jur. Am descoperit că „Nu am timp” era doar o scuză, o modalitate mai ușoară, de a refuza că putem face lucruri și pentru noi.

Seneca spunea așa „Cel mai rușinos este să pierzi timpul din nebăgare de seamă. Gândește-te bine: mare parte din viața noastră se scurge făcând rău; cea mai mare parte, nefăcând nimic; toată viața, făcând altceva decât ar trebui. (…) Atunci, iubitul meu Lucilius, fă tocmai ce-mi scrii că faci: cuprinde pe deplin fiecare ceas; vei fi mai puțin la cheremul viitorului dacă te vei înstăpâni pe prezent. De la o clipă la alta, viața se trece. Nimic nu ne aparține, Lucilius, doar timpul este al nostru.”

Așa fiind spuse, dragilor, trăiți in prezent, faceți tot ceea ce vă doriți, nu pierdeți clipe, nu irosiți timp, renunțați la oamenii nepotriviți din viața voastră și nu uitați că tot ceea ce ni se întâmplă are un rost și acela de a ne oferi o lecție, de a ne învăța ceva.

2020 iți mulțumesc că m-ai făcut un om mai bun, dear 2021 I am ready for you!

Vă pupicesc,

Blondie.