La povești cu Ilinca Vlaicu

Hello drăguțeilor! Astăzi m-am gândit să abordez un subiect puțin mai personal și cu siguranță multe persoane se vor regăsi. Cam asta a fost și ideea mea, ca prin acest articol să vă ajut să vedeți lucrurile și din perspectiva unui specialist.

Stau foarte mult pe rețelele de socializare și am constatat că toate persoanele pe care le urmăresc pare că au o viață perfectă, bine.. în realitate lucrurile nu stau chiar așa. Încă se caută o modalitate prin care să ne facem viața perfectă, însă în general toată lumea are probleme, dar ce te faci atunci când acestea sunt cele care îți controlează viața?

Poate că de multe ori te-ai simțit copleșit de probleme, ai simțit că nu mai faci față stresului, relația ta nu mai este ca la început, la job apar diferite situații pentru care nu găsești rezolvarea sau colegii tăi de clasă te critică pentru aspectul tău sau pentru starea ta materială. Toate aceste lucruri nu pot decât să ne afecteze psihic. Ajungem să ne pierdem încrederea și pur și simplu ne închidem în noi.

Ei bine, eu am decis să vă sar în ajutor și am stat la povești cu Ilinca, o tânără psiholog foarte dedicată job-ului ei. Este o persoana deschisă, cu care simți că poți vorbi relaxat și care cu siguranță te va îndruma și te va ajuta să găsești cea mai bună soluție pentru problemele tale. Iți va fi ca o prietenă, de încredere și mereu acolo, când simți nevoia!

1. Care este povestea ta?

Povestea mea este una colorată, m-am născut în România însă am crescut predominant în Suedia, iar acest lucru mi-a influențat masiv educația și perspectiva de viață. M-am întors în Romania pentru studiile universitare și am reușit să îmi găsesc un loc în societatea de aici, unde pot spune cu încredere că mă simt confortabil. Mai multe nu pot spune însă, povestea mea este una ce încă se scrie!

2. Ce ne poți spune despre tine și domeniul pe care l-ai studiat?

Am debutat în domeniul psihologiei cu o oarecare teamă de necunoscut, neștiind exact ce-mi poate oferi acestă profesie pe termen lung. Treptat, cu finalizarea masteratului și a multiplelor formări și cursuri, plus anii de practică, am deprins o încredere foarte mare în aptitudinile mele dar și în această știință. Am început să lucrez ca terapeut comportamental pentru copii cu autism, apoi am lucrat într-o clinică privată concomitent cu o școală post-liceală unde am fost titular de curs; după acestea, am obținut postul de consilier într-o școală privată internațională, iar în final mi-am deschis și propriul cabinet de psihologie unde activez la momentul actual. De asemenea, am publicat o carte împreună cu un medic psihiatru și multiple articole științifice.

3. Cu ce se ocupă psihologul mai exact? Ce calități trebuie să îndeplinești să devii un psiholog bun?

Există mai multe tipuri de psihologi, însă mă voi rezuma la a descrie activitățile mele ca psiholog clinician și psihoterapeut. Atribuțiile mele constau în identificarea disfuncționalităților la nivel psihic, începând de la tipare dezadaptative de gândire și ajungând până la diverse tipuri de tulburări sau boli. Practic o persoană poate descrie orice nemulțumire din viața sa iar datoria mea este să identific cauzele acesteia și să găsesc un tratament adecvat, fie că este vorba de o recomandare către evaluare psihiatrică sau către psihoterapie.

Un bun psiholog trebuie în mod obligatoriu să aibă o fundamentare științifică riguroasă, să înțeleagă mecanismele gândirii și comportamentului uman și să fi parcurs și el un proces de terapie pentru a ne asigura că este în deplinătate apt pentru a sprijini la rândul său alte persoane în acest proces. Odată ce aceste aspecte sunt prezente, de la sine vor urma și empatia, răbdarea, etc.

4. Cât de importantă este comunicarea în relațiile inter-umane și cum poate fi ea îmbunătățită?

Acest domeniu al comunicării a fost deosebit de mult studiat în ultima perioadă, însă mă uit adesea cu îngrijorare la articole și „speakeri” ce oferă sfaturi superficiale și generale. Comunicarea este singura metodă de supraviețuire într-o societate, iar fiecare este bine să-și cunoască propriile tipare de comunicare. Pentru că fiecare persoană are altă personalitate cu comunicarea ei specifică, alte experiențe sociale, alte nevoi și așteptări de la ceilalți, este important ca atunci când sesizăm că există o regularitate în faptul că avem dificultăți de comunicare (fie că suntem timizi, agresivi, etc) să apelăm la sprijinul unui psiholog pentru a înțelege ce se află în spatele tipului nostru de comunicare și cum putem adopta noi tehnici care să faciliteze acest proces.

5. Cât de des este indicat să mergem la psiholog și în ce situații?

Situațiile pentru care o persoană se poate prezenta la cabinetul de psihologie sunt deosebit de variate – de la copii neascultători, adolescenți izolați sau cu slabe performanțe școlare, problematici familiale, adulți care nu știu de ce nu se descurcă la locul de muncă, care nu reușesc să își găsească un partener, care nu reușesc să slăbească, care au dureri fizice inexplicabile de către medicină, gânduri care ii supără și până la absența sentimentului de fericire, deși în viețile lor totul merge conform așteptărilor. Frecvența cu care au loc ședințele la psiholog sunt stabilite de acesta în funcție de gradul de risc și severitatea problematicii; se pot face de la 1 până la 8 ședințe pe lună.

6. Care consideri că sunt cele mai mari probleme psihologice cu care se confruntă românii?

Cred că este relativ dificil să identific o asemenea categorie de care să aparțină întreg poporul, însă din experiența mea pot spune că cele mai frecvente dificultăți sunt legate de stilul părintesc specific românesc, respectiv lipsa granițelor sănătoase dintre părinti și copii și lipsa conexiunii în cuplul părintesc. O altă problematică ar fi cea legată de tulburările psihosomatice, adică dureri/manifestări fiziologice ale unor stări psihice. Societatea românească este una deosebit de competitivă și dificilă profesional, iar nivelul financiar își spune și el cuvântul. Din acest motiv avem multe tulburări psihosomatice cum ar fi bolile de piele, pierderea părului, nivelul crescut de boli cardiace și respiratorii. Starea de stres prelungită are efecte asupra corpului în timp, iar acestea sunt vizibile la majoritatea persoanelor trecute de 50 de ani.

7. În această perioadă în care ieșirile din casă sunt limitate, cum ții legătura cu pacienții?

În ultimele două luni de zile am ținut ședințele de psihoterapie online și am avut surpriza să descopăr că grupurile pe care le organizam cu copii și adolescenți au funcționat și ele chiar și online.

8. În ziua de astăzi din ce în ce mai multe persoane își pierd încrederea în sine. Care sunt cele mai frecvente motive?

Încrederea în sine este un concept care începe să se dezvolte într-o persoană de la o vârstă deosebit de fragedă. Un copil va începe să simtă încredere în sine dacă mediul său înconjurător favorizează acest lucru, dacă părinții, profesorii și prietenii oferă incurajări și sprijin atunci când este nevoie. Experiențele cu lumea exterioară ne formează de cele mai multe ori, din păcate, o impresie despre propria noastră persoana. Ideal ar fi ca noi să putem să ne păstrăm această impresie indiferent de contextul exterior.

9. Cum putem ajunge sa ne recapatam increderea in noi?

De cele mai multe ori, încrederea în noi este recăpătată dacă a fost în deplinătate înțeleasă cauza care ne-a făcut să ne pierdem încrederea. Există de cele mai multe ori cel puțin un factor care a condus la pierderea acesteia iar înțelegerea și acceptarea acelui factor este primul pas către recuperarea încrederii, însă identificarea lui este adesea dificilă deoarece poate fi vorba despre o cauză inconștientă. Dacă lipsa încrederii în propria persoană ajunge să perturbe viața de zi cu zi a unei persoane, aș recomanda ca aceasta să apeleze la serviciile unui psiholog.

10. Cum ne afectează criticile celor din jur?

În funcție de nivelul nostru de dezvoltare (din orice punct de vedere – biologic, emoțional, profesional, etc), vom răspunde diferit la criticile celor din jur. Este important ca atunci când suntem criticați să încercăm să înțelegem cu adevărat de ce ne supără acest lucru, ce vrea de fapt acea critică să ne transmită. Atunci când unul din partenerii unui cuplu îl acuză pe celălalt de faptul că nu au fost spălate vasele, spre exemplu, cel acuzat nu este de fapt deranjat de principiul vaselor, ci de faptul că probabil simte că partenerul nu observă câte alte lucruri face, cât este de ocupat, etc.

11. Care crezi că este impactul pe care îl au rețelele de socializare asupra vieții noastre și asupra încrederii?

Într-adevăr, cred că rețelele de socializare au un efect major asupra încrederii în sine, mai ales în cazul femeilor și categoriilor de vârste vulnerabile cum ar fi adolescenții, care își pot forma imagini și idealuri eronate sau nerealiste atunci când se raportează predominant la ceea ce văd online. Recomand o monitorizare atentă asupra propriilor gânduri și emoții în timpul petrecut pe rețelele de socializare dar și după. Dacă gândurile noastre sunt în sfera negativă, respectiv „Eu de ce nu arat așa? Eu de ce nu am obiectul acesta?” atunci este indicată o pauză sau o înlăturare definitivă a acelor conținuturi.

12. Este bine să ne comparăm cu alte persoane?

Ne comparăm cu persoanele din jurul nostru încă de când ne naștem, este un sistem adaptativ de a ne raporta la propria noastră creștere, însă până într-un anumit punct. Raportarea la cei din jur este utilă atunci când ea motivează și ambiționează o persoană, însă fără a simți stres sau presiune. Atunci când resimțim tensiunea constantă de a întrece pe cineva, nu doar că ne vom simți pierduți odată ce vom reuși să întrecem acea persoană, neavând la ce să ne mai raportăm, dar ne vom simți și copleșiți de această competiție irațională.

13. Crezi că lipsa încrederii poate să ne afecteze viața profesională?

Bineînțeles, este dificil să avem performanțe atunci când nu suntem convinși de calitatea muncii noastre. Cu toate acestea, un factor deosebit de important îl joacă autoritatea la locul de muncă (șeful) și locul de muncă în sine. Putem fi foarte încrezători în noi și munca noastră, însă dacă munca noastră nu este valorizată poate diminua încrederea în propriile aptitudini.

14. Lipsa neîncrederii afectează mulți copii și adolescenți. Crezi că acest lucru este din cauza colectivului sau din cauza familiei? Astfel de probleme pot fi remediate rapid?

Copii și adolescenții sunt influențați major în primul rând de către familie, dar ulterior și de către scoală și profesori, grupul de prieteni și modalitatea în care se raportează societatea la ei. Este dificil de estimat cât de rapid se rezolvă o asemenea problematică întrucât ea depinde de cauza, de resursele tânărului, de familie și colectiv. În lucrul cu minorii, întreaga familie participă la procesul terapeutic, așa că este nevoie de o disponibilitate emoțională ridicată și din partea părinților.

15. Ce sfaturi le dai oamenilor care preferă să își rezolve problemele singuri, în loc să apeleze la un psiholog?

Desigur, în funcție de natura problemei, sunt încrezătoare că fiecare persoană are capacitatea de a face față problemei într-o modalitate sau alta. Problema se pune, însă, atunci când acea strategie de a face față unei probleme devine ea în sine o problemă. Spre exemplu, un adult care este stresat la locul de muncă va munci peste program și de acasă. În timp, aceste ore suplimentare vor facilita apariția sindromului burnout, adică epuizare psihică generată de un surplus de muncă. Astfel, acest adult nu a găsit o manieră adecvată de a face față problemei inițiale, stresul, și a creat în acest fel încă una, burnout-ul. Eu recomand ca fiecare persoană să fie conștientă de alegerile, comportamentele și atitudinile pe care le adoptă și să se asigure că acestea sunt în congruență cu nevoile și dorințele sale. Atunci când nu sunt identificate strategii pentru a face față unei dificultăți, le recomand să apeleze cu încredere la serviciile unui cabinet de psihologie. Acolo, vor fi ajutați să găsească resursele necesare pentru a face față.

16. Unde te pot găsi cititorii Blondie?

Cititorii mă pot găsi pe site-ul cabinetului (vezi aici) și pe pagina de Facebook @PsihologIlincaVlaicu